Albirea dentară profesională este un procedeu făcut sub supravegherea medicului stomatolog, în care un gel pe bază de peroxid deschide culoarea dinților naturali fără a-i slefui sau a-i răzui. Este cel mai puțin invaziv dintre tratamentele estetice și, tocmai pentru că nu îndepărtează țesut dentar, mulți pacienți îl aleg ca prim pas.
Ca să știi ce urmează, ajută să înțelegi cum acționează gelul, cine este un bun candidat și ce se întâmplă în fotoliu, etapă cu etapă. Informațiile de mai jos sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea medicului, care decide dacă albirea este sigură și utilă în cazul tău.
Cum acționează gelul de albire
Gelul de albire conține peroxid, o substanță care eliberează oxigen și rupe moleculele colorate din smalț și din dentina de dedesubt. Moleculele rupte devin mai mici și mai puțin colorate, iar dintele pare mai luminos. Procesul nu „răzuiește” culoarea, ci o schimbă chimic, motiv pentru care smalțul nu se subțiază atunci când procedura este făcută corect.
Dinții nu sunt albi pur, ci au o nuanță naturală care variază între alb-gălbui și gri. Albirea poate deschide această nuanță, dar nu poate depăși limita de bază a dintelui tău. De aceea medicul nu promite „alb de fotografie”, ci o îmbunătățire realistă, măsurată de obicei pe o scală de nuanțe.
Nuanța finală depinde și de felul în care sunt structurați dinții tăi. Smalțul gros și translucid lasă să se vadă mai mult dentina de dedesubt, în timp ce smalțul subțire face culoarea să pară mai gălbuie. Dinții canini sunt de obicei mai închiși decât incisivii, iar după albire diferența dintre ei poate rămâne vizibilă. Medicul îți poate explica de la început ce să urmărești, ca să nu te aștepți la o culoare perfect uniformă pe toată arcada.
Peroxid de carbamidă și peroxid de hidrogen
Cele două substanțe folosite sunt înrudite. Peroxidul de hidrogen acționează direct și mai repede, iar peroxidul de carbamidă se descompune treptat și eliberează hidrogen peroxid mai lent. Concentrația și modul de aplicare le stabilește medicul; nu se improvizează acasă, pentru că dozele necontrolate pot irita gingia și pot agrava sensibilitatea.
| Tip de pată sau de culoare | Cum răspunde de obicei la albire |
|---|---|
| Pete superficiale din cafea, ceai, tutun | răspund de regulă bine |
| Îngălbenire legată de vârstă | răspunde, dar mai lent |
| Pete cenușii dobândite în copilărie | răspund greu, uneori deloc |
| Pete albe din dezvoltarea smalțului | pot deveni mai vizibile după albire |
| Dinte devitalizat întunecat | se tratează separat, de medic |
Cine este candidat pentru albire
Albirea se potrivește persoanelor adulte cu dinți naturali sănătoși și gingii fără inflamație, care au pete superficiale sau o culoare generală mai închisă. Medicul verifică la consult starea dinților, pentru că albirea nu se face peste carii sau infecții.
Situații în care medicul amână sau schimbă planul:
- carii neobturate sau obturații defecte;
- gingii inflamate sau retrase, cu rădăcini expuse;
- sensibilitate dentară pronunțată;
- sarcină și alăptare, când se preferă amânarea;
- vârste în care dinții sunt încă în formare.
Vârsta contează mai puțin decât starea țesuturilor. Un adult tânăr cu smalț sănătos poate avea un rezultat bun, la fel ca un om în vârstă cu dinți bine îngrijiți, dar cine are recesii gingivale cu rădăcini descoperite trebuie să fie atent: rădăcina nu are smalț, iar gelul poate provoca disconfort puternic acolo. Medicul poate decide să protejeze aceste zone sau să aleagă altă metodă.
Ce nu se albește
Obturațiile, coroanele, fațetele și punțile nu își schimbă culoarea la albire, fiindcă materialele lor nu răspund la gel. Dacă ai astfel de lucrări în zona vizibilă, medicul poate recomanda să albești întâi dinții naturali, apoi să refaci lucrările în nuanța nouă. Pentru culori cu cauze speciale, citește și Petele de pe dinți: ce opțiuni de tratament ai la cabinet.
Pregătirea dinaintea ședinței
Ședința de albire nu este prima vizită. Medicul face un examen, eventual radiografii, și stabilește dacă dinții sunt pregătiți. Foarte des se recomandă mai întâi o igienizare, deoarece tartrul și placa dau culori care nu țin de smalț și pot masca rezultatul real.
Pregătirea tipică cuprinde:
- examen clinic și, la nevoie, radiografie;
- tratarea cariilor și a problemelor gingivale;
- Detartrajul și periajul profesional: ce presupun pentru a elimina depunerile;
- stabilirea nuanței de pornire, cu ajutorul unei scale de culori;
- discuție despre așteptări și despre sensibilitate.
Sfat: spune medicului dacă ai avut sensibilitate la rece sau la dulce. El poate recomanda o pastă desensibilizantă folosită cu câteva zile înainte, ca să reduci disconfortul.
Ședința de albire, pas cu pas
Ședința durează de obicei sub două ore și se desfășoară în câteva etape clare. Nu doare în sensul unei intervenții chirurgicale, dar unii pacienți simt înțepături sau sensibilitate în timp.
- Se curăță și se usucă dinții, iar buzele se țin depărtate cu un depărtător.
- Gingia se acoperă cu un strat protector sau cu o barieră, pentru ca gelul să nu o irite.
- Se aplică gelul pe fața vizibilă a dinților.
- Gelul stă pe dinți un timp stabilit de medic; uneori se folosește o lampă care ajută activarea, deși efectul acesteia diferă după produs.
- Gelul se îndepărtează, se verifică nuanța și, dacă e cazul, se repetă aplicarea.
- Se clătește și se aplică un produs de protecție sau de remineralizare.
Unele cabinete propun o a doua ședință la câteva zile sau o continuare cu gutiere acasă, ca să stabilizeze rezultatul. Detalii despre varianta cu gutiere sunt în Albirea la cabinet sau cu gutiere acasă: comparație.
Sensibilitatea și alte efecte posibile
Cel mai frecvent efect al albirii este sensibilitatea dentară temporară, la rece, la cald sau la aer. Apare deoarece gelul trece prin smalț până la dentină și poate irita fibrele nervoase. De regulă dispare în câteva zile, dar durata diferă de la o persoană la alta.
Alte efecte posibile:
- iritație ușoară a gingiei, dacă a ajuns gel pe ea;
- dinți cu aspect ușor pătat imediat după, din cauza deshidratării temporare;
- rezultat inegal, dacă dinții au grosimi diferite ale smalțului.
Atenție: dacă durerea este puternică, durează mai mult de câteva zile, ori gingia se umflă sau devine foarte roșie, contactează cabinetul. Pentru urgențe cu umflătură extinsă sau dificultăți de respirație, sună la 112.
| Efect | Cât durează de obicei | Ce poți face |
|---|---|---|
| Sensibilitate la rece | câteva zile | pastă desensibilizantă, evitat băuturi reci |
| Iritație gingivală | zile | clătiri blânde, vorbit cu medicul |
| Aspect mat temporar | ore | revine după rehidratare |
După fiecare aplicare, medicul compară nuanța cu scala de culori de la începutul ședinței. Așa vedeți amândoi cât s-a schimbat, iar decizia de a opri sau de a continua nu se bazează doar pe impresie. Fotografiile făcute înainte și după, cu aceeași lumină, ajută și ele, pentru că ochiul se obișnuiește repede cu noua culoare și uită de unde a pornit.
Ce faci în zilele de după
În primele zile după albire, dinții sunt mai poroși și absorb mai ușor coloranți, așa că atenția la alimentație contează. Medicul îți dă de obicei o listă, numită uneori „dieta albă”, cu alimente și băuturi de evitat.
În general, se recomandă să eviți:
- cafeaua, ceaiul negru și vinul roșu;
- sosurile intens colorate, cum sunt cele de roșii sau de soia;
- fumatul;
- bomboanele și băuturile cu coloranți.
Perii moi, pastă cu fluor și clătirea gurii după mese ajută. Igiena zilnică corectă rămâne baza, iar controalele periodice permit medicului să decidă dacă e nevoie de o retușare.
Cât ține rezultatul
Albirea nu este permanentă: dinții continuă să se coloreze treptat, în funcție de ce mănânci, bei și fumezi. Pentru unii pacienți rezultatul se menține luni sau ani, pentru alții se estompează mai repede. Nu există o durată garantată, iar un medic corect nu o promite.
Retușurile se fac ocazional, la recomandarea medicului, nu la intervale fixe. Albirea repetată fără control poate agrava sensibilitatea, deci frecvența se discută întotdeauna. Dacă nuanța dorită nu se poate obține prin albire, alternativele sunt bondingul sau fațetele; pentru o privire de ansamblu citește Estetica dentară: ghid complet al opțiunilor de tratament.
Mituri frecvente
Se spune adesea că albirea „subțiază smalțul”. Folosită corect, la concentrații controlate, ea nu îndepărtează smalț. Alte idei greșite sunt că pasta „cu cărbune” albește profesional sau că bicarbonatul zilnic este inofensiv; în realitate, abrazivele pot uza smalțul în timp. Dacă vrei să încerci produse de acasă, discută întâi cu medicul și vezi riscurile din Riscurile tratamentelor estetice dentare: ce să întrebi.
Albirea la persoanele cu aparat sau lucrări în curs
Dacă porți aparat dentar fix, placa atașată pe dinți împiedică gelul să ajungă uniform la smalț, așa că albirea se amână de obicei până la scoaterea aparatului. Cine urmează o lucrare protetică sau estetică ar trebui să albească înainte, nu după, tocmai pentru ca medicul să poată alege nuanța lucrării în funcție de culoarea finală a dinților naturali. Citește despre ortodonție în Aparatul dentar: ghid complet al tratamentului ortodontic.
Albirea și sănătatea dinților pe termen lung
Albirea este un tratament cosmetic, nu unul terapeutic, deci nu înlocuiește îngrijirea dentară. Un dinte alb poate avea carie, iar o gură sănătoasă nu înseamnă neapărat dinți foarte albi. De aceea controalele la șase luni sau la intervalul recomandat rămân importante, la fel ca periajul de două ori pe zi.
Dacă în urma albirii observi că o obturație sau o coroană a rămas mai închisă, vorbește cu medicul despre refacerea ei. Pentru lucrări de acoperire a dinților, vezi și Protetica dentară: ghid complet al lucrărilor fixe și mobile.
Ce merită reținut despre albirea profesională
Albirea la cabinet este o metodă sigură atunci când este făcută după examen și cu protecție pentru gingie. Efectul ei se limitează la dinții naturali, iar sensibilitatea temporară este cel mai des întâlnit inconvenient.
- Gelul pe bază de peroxid schimbă culoarea chimic, fără să îndepărteze smalț.
- Nu se albesc obturațiile, coroanele și fațetele.
- Igienizarea și tratarea cariilor vin înaintea albirii.
- Sensibilitatea trece de regulă în câteva zile.
- Rezultatul nu este permanent și depinde de alimentație și igienă.
- Retușurile se fac doar la recomandarea medicului.
Întrebări frecvente
Albirea profesională doare?
De regulă nu doare, dar poți simți înțepături sau sensibilitate în timpul ședinței și în zilele următoare. Medicul poate ajusta procedura pentru a o reduce.
Cât durează o ședință de albire?
De obicei sub două ore, în funcție de metoda aleasă și de numărul de aplicări. Pregătirea, cu examen și igienizare, se face înainte, într-o altă vizită.
Albirea strică smalțul?
Folosită corect, sub controlul medicului, albirea nu îndepărtează smalțul. Riscurile apar la produsele necontrolate sau folosite prea des.
Pot să albesc o coroană sau o fațetă?
Nu. Materialele acestor lucrări nu răspund la gel, deci pentru potrivirea culorii se refac lucrările după albirea dinților naturali.
Când mă duc la medic după albire?
Dacă durerea este puternică și nu cedează în câteva zile sau gingia se umflă, contactează cabinetul. Dacă apar umflături care afectează respirația, sună la 112.
