Mușcătura deschisă este o malocluzie în care dinții din față nu se ating când maxilarele sunt închise, iar între ei rămâne un spațiu vizibil. Persoana poate mușca un aliment doar cu dinții din spate, iar la pronunțarea unor sunete limba apare printre dinți.
Este o problemă mai puțin cunoscută decât înghesuirea, dar poate fi persistentă, pentru că de multe ori are cauze care țin de funcții ale gurii, nu doar de poziția dinților. Articolul prezintă motivele frecvente, felul în care se diagnostichează și opțiunile ortodontice. Pentru tabloul tuturor tipurilor de mușcătură, vezi Malocluziile: tipurile de mușcătură și ce înseamnă ele.
Ce este mușcătura deschisă și cum se vede?
Mușcătura deschisă este lipsa contactului între dinții de sus și cei de jos pe o zonă a arcadei. Cel mai des este anterioară, adică în față, dar există și forma laterală, în care golul apare între dinții din spate.
Se observă ușor în oglindă: închizi gura relaxat, iar între incisivii superiori și cei inferiori vezi un spațiu prin care ar putea trece limba. Unii oameni au dificultăți la mușcat, de exemplu o felie de pâine sau un măr, și își dezvoltă strategii de compensare, fără să realizeze că e vorba de o problemă ortodontică.
Efecte posibile
- dificultăți la tăierea alimentelor cu dinții din față;
- vorbire cu sunete modificate, mai ales la „s” și „z”;
- suprasolicitarea dinților din spate, care preiau toată munca;
- tensiune musculară în zona maxilarelor.
Aceste efecte nu apar la toată lumea și variază ca intensitate. Medicul le evaluează în contextul întregului caz.
Ce provoacă mușcătura deschisă?
Mușcătura deschisă are cauze multiple, adesea combinate. Medicul caută atât factorul din trecut, cât și pe cel care o menține acum, pentru că tratarea doar a dinților, fără cauza lor, poate duce la revenire.
Obiceiuri din copilărie
Suptul degetului, folosirea îndelungată a suzetei sau a biberonului pot împinge dinții și pot împiedica erupția completă a incisivilor. Dacă obiceiul se oprește la timp, situația se poate corecta parțial de la sine. Detaliile apar în Suptul degetului și suzeta: efectele asupra dinților.
Poziția limbii și deglutiția atipică
Deglutiția atipică înseamnă că la înghițire limba apasă pe dinții din față în loc să se sprijine pe cerul gurii. Repetată de sute de ori pe zi, apăsarea poate menține sau agrava golul dintre dinți. Corecția nu se rezumă la aparat, ci cere reeducarea funcției.
Respirația pe gură
Respirația pe gură, cauzată uneori de un nas înfundat cronic, poate modifica poziția limbii și a maxilarelor. Investigarea cauzei respiratorii se face împreună cu un medic ORL. Asocierea cu un maxilar îngust poate cere și o expansiune, ca în Expansiunea palatinală la copii: când și cum se face.
Factori scheletali
La unele persoane, maxilarele cresc după un tipar vertical, cu o față alungită și un unghi mare al mandibulei. În aceste cazuri, mușcătura deschisă ține de structură, iar tratamentul este mai complex.
| Cauză | Vârstă tipică | Posibilă abordare |
|---|---|---|
| Supt deget, suzetă | Copilărie | Oprirea obiceiului, urmărire |
| Deglutiție atipică | Orice vârstă | Terapie miofuncțională și ortodonție |
| Respirație orală | Copilărie, adolescență | Evaluare ORL, expansiune |
| Tipar scheletal | Adolescent, adult | Aparat fix, mini-implanturi sau chirurgie |
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se bazează pe examen clinic, fotografii, modele ale arcadelor și radiografii, în special o teleradiografie de profil. Pe baza lor, ortodontul măsoară dimensiunea golului și determină dacă este mai mult dentar sau scheletal.
Medicul observă și funcțiile: cum înghiți, cum vorbești, cum respiri. Uneori sunt implicate un logoped sau un kinetoterapeut pentru terapia miofuncțională. Radiografiile folosite sunt descrise în Radiografia dentară: panoramică, retroalveolară și CBCT.
Cum se tratează mușcătura deschisă?
Tratamentul se adaptează cauzei și vârstei, iar principiul este să corectezi atât poziția dinților, cât și factorul care a produs-o. Cele două componente merg împreună; una fără cealaltă are șanse mai mici de succes durabil.
La copii
La vârste mici, eliminarea obiceiului și un aparat simplu pot fi suficiente. Ortodontul poate recomanda un aparat care ghidează limba sau un expansor, iar cazul se urmărește periodic. Cazurile diferă mult, așa că planul se personalizează.
La adolescenți și adulți
La aceste vârste se folosește de regulă aparat fix, uneori cu elastice verticale. Elasticele sunt explicate în Elastice ortodontice: la ce servesc și cum se poartă. În cazurile dificile se pot folosi mini-implanturi ca puncte de sprijin, ceea ce găsești în Minișuruburile ortodontice: ce sunt și când se folosesc. Alignerele pot fi o opțiune în forme ușoare, cu limitele din Alignerele transparente: cum funcționează și ce limite au.
Terapia miofuncțională
Terapia miofuncțională reunește exerciții pentru limbă, buze și mușchii feței, cu scopul de a corecta tiparul de înghițire și de respirație. Se face cu un specialist și cere răbdare, pentru că obiceiurile se schimbă greu.
Sfat: Dacă observi că limba ta apare printre dinți la vorbit sau la înghițit, menționează acest lucru ortodontului. Este o informație la care medicul se uită oricum, dar îl ajuți să nu o rateze.
Rezultate și menținere
Rezultatul se menține doar dacă funcțiile se corectează, altfel dinții tind să revină. De aceea, mușcătura deschisă este una dintre problemele la care contenția și urmărirea pe termen lung contează mult. Variantele de retenție apar în Contenția după aparatul dentar: gutiera și firul de retenție.
Întrebări frecvente
Se poate corecta mușcătura deschisă la adulți?
Da, în multe cazuri, cu aparat fix sau alte metode, iar în cazurile scheletale severe cu intervenție chirurgicală. Șansele depind de cauză și de starea dinților.
Dispare mușcătura deschisă dacă opresc suptul degetului?
La copii mici, adesea se ameliorează după oprirea obiceiului, dar nu întotdeauna complet. Medicul urmărește evoluția.
Poate terapia miofuncțională să trateze singură problema?
Rareori. Ajută la corectarea funcției, dar dinții deja deplasați cer de obicei și tratament ortodontic.
Mușcătura deschisă influențează vorbirea?
Poate, mai ales pronunția unor sunete sibilante. Un logoped și ortodontul pot colabora pentru a evalua situația.
Este mai greu de tratat decât alte malocluzii?
De obicei este considerată mai pretențioasă, pentru că tendința de revenire este mai mare. Succesul depinde mult de corectarea cauzei și de purtarea contenției.
