Minișuruburile ortodontice sunt mici dispozitive din titan, introduse temporar în os, care servesc drept punct de sprijin pentru mutarea dinților. Se mai numesc mini-implanturi sau dispozitive de ancorare temporară și nu sunt implanturi dentare în sensul clasic, pentru că nu înlocuiesc un dinte.
Multă lume le întâlnește pentru prima dată în planul de tratament și se întreabă dacă sunt necesare și cât de neplăcute sunt. Articolul explică ce fac, în ce situații se folosesc și cum decurge montarea, în termeni generali. Dacă vrei imaginea completă a tratamentului ortodontic, citește mai întâi Aparatul dentar: ghid complet al tratamentului ortodontic.
Ce sunt minișuruburile și de ce se folosesc?
Minișurubul este un punct de sprijin fix în os, de la care ortodontul poate trage dinții fără să mute accidental alți dinți. În ortodonție, orice forță aplicată pe un dinte are o reacție egală pe dintele sau grupul de dinți de care se sprijină, iar controlul acestei reacții se numește ancorare.
Ancorarea clasică folosește dinții înșiși sau elastice între arcade. Uneori însă dinții de sprijin se mișcă nedorit. Minișurubul rezolvă problema pentru că nu depinde de dinți și rămâne nemișcat în timpul tratamentului. Este ca și cum ai trage o greutate cu un scripete fixat în perete, nu într-un alt obiect mobil.
Cum arată
Un minișurub are de obicei câțiva milimetri lățime și 6–12 milimetri lungime, cu un capăt ca o mică cupolă sau cu o gaură prin care se leagă un elastic. Se fixează în os sau în zona de os de lângă rădăcini, în funcție de cazul clinic.
În ce situații se recomandă?
Medicul le recomandă când are nevoie de o mișcare dificilă sau de o forță care nu poate fi obținută altfel. Nu fac parte din fiecare tratament, ci doar din cele unde aduc un avantaj clar.
- retragerea tuturor dinților din față, de exemplu după extracții;
- distalizarea molarilor, adică deplasarea lor spre spate pentru a face loc;
- coborârea sau ridicarea unor dinți, mai ales în cazul mușcăturilor deschise, ca în Mușcătura deschisă: cauze și soluții ortodontice;
- închiderea unor spații fără să se piardă ancorarea;
- verticalizarea unor molari înclinați.
Pentru unii adulți, minișuruburile pot înlocui soluții mai complexe, iar pentru alții nu sunt potrivite, de exemplu dacă osul din zona respectivă este insuficient. Alegerea e personalizată, ca în Aparatul dentar la adulți: ce trebuie să știi înainte.
| Situație | Fără minișurub | Cu minișurub |
|---|---|---|
| Retragerea incisivilor | Sprijin pe molari, care pot înainta | Sprijin fix, molarii rămân pe loc |
| Distalizare | Aparate extraorale sau elastice | Deplasare controlată, mai puțin vizibilă |
| Mușcătură deschisă | Elastice verticale | Forță directă pe dinții din spate |
| Spații după extracții | Risc de pierdere a ancorării | Închidere mai predictibilă |
Cum se montează minișuruburile?
Montarea este o procedură scurtă, făcută în cabinet sub anestezie locală, iar uneori nu cere nici incizie. Medicul alege locul pe baza radiografiilor, ca să evite rădăcinile și structurile importante din os.
Pașii procedurii
- Se aplică un gel anestezic pe gingie, apoi o anestezie locală, detaliată în Anestezia locală la stomatolog: tipuri și efecte.
- Medicul marchează locul și, la nevoie, face o mică pregătire a osului.
- Șurubul se fixează cu o cheie specială, cu mișcări de înșurubare scurte.
- Se verifică stabilitatea și se atașează elasticele sau arcurile de forță.
Durata este de obicei de câteva minute pentru fiecare dispozitiv. Radiografiile care ghidează procedura sunt descrise în Radiografia dentară: panoramică, retroalveolară și CBCT.
Disconfort și îngrijire
După montare, disconfortul este de obicei ușor și durează câteva zile. Zona poate fi sensibilă la atingere, iar obrazul se poate irita dacă șurubul este aproape de mucoasă.
Igiena este importantă, pentru că gingia din jurul șurubului se poate inflama dacă se adună placă bacteriană. Perii moi, clătire după indicațiile medicului și atenție la mestecat sunt măsurile de bază. Dacă observi roșeață, umflătură sau mobilitate a dispozitivului, anunță cabinetul. Un șurub mobil se poate înlocui ușor.
Atenție: Nu atinge și nu mișca minișurubul cu limba sau cu degetele. Mișcările repetate pot slăbi fixarea, iar înlocuirea ar presupune o nouă procedură.
Ce se întâmplă la sfârșit?
La finalul tratamentului, minișuruburile se scot rapid, de obicei fără anestezie sau cu anestezie locală simplă. Zona se vindecă în câteva zile, iar osul își revine. Nu rămân în os pe termen lung, spre deosebire de implanturile dentare propriu-zise, explicate în Implantul dentar: ghid complet, de la consult la coroană.
Rezultatul tratamentului se menține cu contenție, descrisă în Contenția după aparatul dentar: gutiera și firul de retenție. Controalele din timpul tratamentului includ și verificarea stării dispozitivelor, ca în Controlul ortodontic: ce se întâmplă la fiecare vizită.
Întrebări frecvente
Sunt minișuruburile același lucru cu implanturile dentare?
Nu. Au rol temporar de sprijin pentru mișcarea dinților și se scot la final, în timp ce implantul dentar înlocuiește rădăcina unui dinte pierdut.
Doare montarea unui minișurub?
Se face sub anestezie locală, deci în timpul procedurii nu simți durere, doar presiune. După aceea poate apărea o sensibilitate de câteva zile.
Pot toți pacienții să primească minișuruburi?
Nu. Medicul verifică grosimea osului și poziția rădăcinilor, iar în unele cazuri alte soluții sunt mai potrivite.
Cât timp rămân în gură?
De obicei câteva luni, cât durează mișcarea pentru care au fost puse. Medicul stabilește momentul scoaterii.
Se pot desprinde minișuruburile?
Uneori se pot slăbi, mai ales dacă zona se inflamează. Dacă se întâmplă, anunți cabinetul, iar medicul decide dacă este nevoie de un nou minișurub.
