Extracțiile pentru aparatul dentar nu sunt o regulă, ci o variantă pe care ortodontul o alege doar când dinții nu au suficient loc pe arcadă. Pentru mulți pacienți ideea de a scoate dinți sănătoși pentru ca apoi să porți aparat sună contraintuitiv, așa că merită înțeles de unde vine recomandarea.
Un plan de tratament cu extracții apare după ce medicul a făcut investigațiile și a calculat cât spațiu lipsește. Articolul explică ce înseamnă lipsa de spațiu, ce dinți se aleg, ce alternative există și cum se desfășoară etapele. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea ortodontului. Imaginea de ansamblu a tratamentului o găsești în Aparatul dentar: ghid complet al tratamentului ortodontic.
De ce ar scoate ortodontul dinți sănătoși?
Ortodontul propune extracții atunci când suma lățimii dinților este mai mare decât lungimea arcadei, iar dinții nu pot fi aliniați fără să fie împinși în afară. În acest caz, fie dinții rămân înghesuiți, fie sunt împinși spre față, iar profilul și mușcătura se strică.
Gândește-te la arcada dentară ca la un raft de o lungime dată: dacă cărțile sunt prea groase pentru raft, ori le înghesui, ori le scoți pe unele. Ortodonția are însă și variante intermediare, pe care medicul le discută înainte de a ajunge la extracție.
Situațiile în care apar cel mai des
- înghesuire severă, în care lipsesc câțiva milimetri buni pe fiecare arcadă;
- incisivi proeminenți, care trebuie retrași, iar retragerea cere spațiu;
- un profil facial în care buzele sunt împinse înainte de dinți;
- dinți care nu au loc să erupă, cum se întâmplă uneori cu caninii.
În multe cazuri înghesuirea se rezolvă fără extracții, prin lărgirea arcadei sau prin lustruirea fină a spațiilor dintre dinți. Despre această situație vorbim și în Dinții înghesuiți: cauze și opțiuni de tratament.
Ce investigații stau în spatele deciziei?
Decizia se bazează pe un set de investigații, nu pe aspectul dinților la o privire rapidă. Ortodontul combină examenul clinic cu imagini radiologice și, la nevoie, cu modele digitale ale arcadelor.
Radiografiile și analiza profilului
Se folosește de obicei o radiografie panoramică și una de profil a craniului, numită teleradiografie, pe care medicul măsoară unghiurile dintre dinți și oase. Pentru tipurile de imagini, vezi Radiografia dentară: panoramică, retroalveolară și CBCT. Fotografiile feței, din față și din profil, arată cum se așază buzele și bărbia.
Modelul de studiu și analiza de spațiu
Pe modelul arcadelor se calculează diferența dintre spațiul disponibil și cel necesar. Dacă lipsesc câțiva milimetri, se pot lua în calcul alternative. Dacă lipsesc mulți, extracția devine mai probabilă. Un scanner intraoral face acest pas mai rapid, iar Amprenta digitală cu scanner intraoral: cum se face explică cum se obține modelul digital.
Ce dinți se aleg pentru extracție?
Cei mai des aleși sunt primii premolari, adică dinții situați între canini și molari. Poziția lor permite ca spațiul obținut să fie folosit atât pentru dinții din față, cât și pentru cei din spate, iar funcția masticatorie rămâne bună.
Alte variante apar mai rar. Uneori se scot premolarii secunzi sau un incisiv, când acesta este deformat sau foarte deplasat. Alteori, medicul recomandă scoaterea unui dinte cu probleme grave, de exemplu unul cu prognostic slab. Alegerea ține de starea fiecărui dinte, nu de o schemă fixă.
| Dinți vizați | Când se aleg | Observație |
|---|---|---|
| Primii premolari | Înghesuire medie sau mare, incisivi proeminenți | Cea mai frecventă alegere |
| Premolarii secunzi | Spațiu necesar mai mic, mușcătură cu particularități | Retragerea incisivilor e mai limitată |
| Un incisiv inferior | Înghesuire locală, dinți mici | Rar, pentru cazuri bine selectate |
| Dinte compromis | Carie extinsă sau dinte cu rădăcină slabă | Se folosește spațiul deja existent |
Cum decurge tratamentul cu extracții?
Tratamentul cu extracții are de obicei trei etape: pregătirea cu aparat, extracția și închiderea spațiului. Ordinea se stabilește de medic, iar uneori extracția se face înaintea montării aparatului, alteori la câteva săptămâni după.
Extracția propriu-zisă
Extracția se face în cabinet sub anestezie locală, de regulă la medicul stomatolog sau la chirurgul oro-maxilo-facial. Premolarii au rădăcini relativ simple, așa că intervenția este adesea scurtă. Pașii și îngrijirea ulterioară sunt descriși în Extracția dentară: cum decurge și cum îngrijești zona.
Închiderea spațiului
După extracție, dinții vecini sunt trași treptat spre gol cu ajutorul unor elastice sau al unor arcuri speciale. Mișcarea se face lent, pentru că osul trebuie să se remodeleze în urma rădăcinilor. De aceea, tratamentele cu extracții durează mai mult decât cele fără. Factorii care influențează timpul sunt discutați în Durata tratamentului ortodontic: de ce diferă de la caz la caz.
Atenție: Nu amâna prea mult aparatul după extracție. Dacă spațiul rămâne deschis luni de zile, dinții vecini se pot înclina spre el, iar închiderea devine mai grea.
Ce alternative există la extracții?
Alternativele sunt mai multe, iar ortodontul le propune în ordinea în care sunt potrivite. Nu toate funcționează la fiecare pacient, dar merită întrebate înainte de a accepta un plan cu extracții.
- Expansiunea arcadei: lărgirea maxilarului, mai ușor de realizat la copii.
- Stripping interproximal: șlefuirea foarte fină a smalțului de pe fețele laterale ale dinților pentru a câștiga sub un milimetru pe fiecare contact.
- Distalizarea molarilor: împingerea molarilor spre spate, cu ajutorul unor mini-implanturi sau al altor dispozitive.
- Înclinarea ușoară a incisivilor spre față: posibilă doar în limite mici, dacă profilul și gingiile permit.
Fiecare are limite. Lărgirea arcadei la adulți e mai greu de obținut, iar înclinarea dinților spre față poate afecta suportul gingival. Pentru situația adulților, citește și Aparatul dentar la adulți: ce trebuie să știi înainte.
Ce să întrebi medicul înainte să accepți planul
Un plan cu extracții merită discutat deschis, cu întrebări concrete. Un medic bun îți explică de ce a ales această variantă și ce se întâmplă dacă renunți la ea.
- Câți milimetri lipsesc și cum a fost calculat acest lucru?
- Ce alternative au fost luate în calcul și de ce nu se potrivesc?
- Ce dinți se scot și cum arată profilul după tratament?
- Cât durează tratamentul în plus față de varianta fără extracții?
- Cine face extracția și în ce moment?
Dacă rămâi cu îndoieli, poți cere o a doua părere de la alt ortodont. Este un drept firesc al pacientului și, de obicei, medicii nu o văd ca pe o ofensă.
Întrebări frecvente
Se pot scoate dinți de minte în loc de premolari?
Rareori rezolvă lipsa de spațiu din față, pentru că dinții de minte sunt departe de zona înghesuită. Uneori se scot ca măsură separată, dacă medicul consideră că pot împinge dinții. Despre acest subiect, vezi Măseaua de minte: când se recomandă extracția ei.
Rămâne un gol după extracție?
Nu, dacă tratamentul decurge conform planului. Spațiul se închide treptat prin mișcarea dinților, iar la final arcada arată continuă.
Extracțiile schimbă fața?
Pot influența profilul, mai ales poziția buzelor, de aceea medicul analizează profilul înainte de decizie. Schimbările depind de cât se retrag incisivii și de particularitățile fiecărei persoane.
Doare mai mult decât o extracție obișnuită?
Nu, de regulă. Senzația este similară cu cea de la orice extracție simplă, cu disconfort de câteva zile, ușurat prin indicațiile medicului.
Pot refuza extracțiile și să aleg alt tratament?
Poți discuta alternativele, iar medicul îți spune sincer ce rezultat poți obține cu fiecare. Uneori compromisul înseamnă o corecție mai puțin completă, dar acceptată în cunoștință de cauză.
